|
ŞCOALA ÎN COMUNA PEŞTIŞANI
-scurt istoric-
Învăţământul
în comuna Peştişani trebuie privit în contextul general de
evoluţie a societăţii româneşti.
De altfel, apariţia
şi dezvoltarea învăţământului în
Peştişani vor fi detaliate în monografia comunei aflată
în pregătire.
În rândurile de
faţă ne-am propus să prezentăm, succint, câteva
repere ale şcolii din Peştişani.
Prima aşezare din
actuala comună care avea, încă din 1835, o şcoală
particulară, a fost Brădiceni.
Două documente din
anii 1841-1842 confirmă că Matei Drăghicescu şi
Scînteie Dumitru, candidaţi de învăţători de la
Şcoala din Drăgoieşti, care ţinea de
Brădiceni, au primit la 15 septembrie 1841, respectiv, 3 martie
1842, manuale şcolare.
Candidatul de
învăţător, Boroşteanu Ion, de la şcoala din
Boroşteni, plaiul Vâlcan, confirma şi el primirea manualelor
la 15 septembrie 1841, 23 noiembrie 1842 şi 5 decembrie 1843.
Şi din satele
Boascaşi Frânceşti candidatul de învăţător
Bojincă Constantin confirma
că a primit manuale şcolare la 12 septembrie 1841, 27
noiembrie 1842 şi 4 decembrie 1843.
La fel, Nicolae Matei, candidat de
învăţător al şcolii comunale din satul
Peştişani a primit, la 20 octombrie 1845, „un trup (pachet)
de 162 table, adică: 31 de silabisit, 24 de Sfânta Scriptură,
16 de rugăciune, 12 de catehism, 34 de Istoria Testamentului, 45
de aritmetică…..”
Astfel de documente
semnase şi candidatul de învăţător al satelor
Boroşteni şi Gureni, la 20 octombrie 1845, Gheorghe Popescu
de la şcoala din Brădiceni şi I. Schinteie,
învăţător în satul Drăgoieşti, tot la 20
octombrie 1845.
Aleşii satului
Săuca au dat candidatului de învăţător Matei
Drăghicescu un înscris prin care atestau că a funcţionat
la şcoală de la 16 octombrie 1841.
Dintr-un document,
aflăm că în Peştişani fiinţa în anul 1887 –
Şcoala primară rurală cu un efectiv de 50 elevi,
repartizaţi pe clase astfel: clasa I - 20 elevi, clasa a II-a - 10
, clasa a III-a – 11 şi clasa a IV-a – 9 elevi.
Din data de 1 octombrie
1923 a luat naştere Şcoala elementară de meserii
(băieţi), fără internat, înfiinţată de
minister fără vreo donaţie particulară. Meseriile
în care pregăteau elevii erau : fierărie, lemnărie,
cismărie.
La 1 septembrie 1934
încadrarea şcoalii era următoarea: Petre Harca, venit de la
Şcoala de meserii din Calafat, având ca studii Şcoala
Superioară de meserii, încadrat ca titular provizoriu pe
fierărie; Dumitru Secotă – studii: Şcoala
elementară de meserii - , suplinitor pe lemnărie, Mihail
Chilea – fără şcoală - , suplinitor pe
cizmărie, Anton Rânzală – şcoala elementară de meserii
-, suplinitor fierărie, Alexandra Harca – 4 clase normale – suplinitoare
învăţătoare, 3 posturi personal administrativ şi de
serviciu, din care Petre Harca, director şi 2 servitori.
Începând cu 5 septembrie
1939, prin ordinul nr. 25 864 al M.E.N. – Direcţiunea
învăţământului profesional – în funcţia de director
a fost numit DUMITRU SECOTĂ, de numele acestuia legându-se
evoluţia şi dezvoltarea ulterioară a Şcolii de
meserii.
În anul şcolar 1939
– 1940, regăsim următoarele meserii: rotărie,
predată de Dumitru Secotă; fierărie, predată de
Nicolae Gh. Popescu şi Vasile Brâncuş; tâmplărie –
vacantă - un post de
învăţător asigurat de Pantelimon Goga din
Brădiceni.
În afara orelor de
atelier se predau următoarele discipline: lecturi – compuneri,
aritmetică, geometrie, desen, tehnologie şi strejărie.
Începând cu anul 1954 denumirea
unităţii a fost de Şcoala de arte şi meserii,
şcolarizând în domeniile: prelucrarea lemnului, prelucrarea
fierului, croitorie.
La 1 septembrie 1963 ia
fiinţă LICEUL TEORETIC, cu două clase: real şi
uman, care a funcţionat în actualul local al Şcolii generale
până la sfârşitul anului şcolar 1978 – 1979, când s-a
mutat în noul local al Grupului Şcolar „Constantin Brâncuşi
(9 martie 1979 , primele 4 clase, la parter).
Liceul ia
fiinţă printr-un fericit concurs de împrejurări:
ministrul învăţământului din acea vreme, academician
Ilie Murgulescu, oltean fiind, înfiinţează un liceu în comuna
Pleniţa- judeţul Dolj – localitatea natală. Domnul prof.
univ. dr. Constantin Peştişanu, care lucra în acelaşi
minister, îi propune înfiinţarea unui liceu în Peştişani,
în locul Şcolii de meserii, desfiinţată.
La 15 martie 1970 liceul
ia numele ilustrului vlăstar al acestor meleaguri, marele sculptor
CONSTANTIN BRÂNCUŞI.
La manifestările prilejuite de
acest eveniment îşi anunţase prezenţa însuşi
ministrul învăţământului însă, neputând veni, a
trimis doi inspectori din minister: Gheorghe Ilioniu şi Constantin
Păunescu.
În anul 1973, liceul a
devenit industrial cu clase de liceu în meseriile: prelucrări prin
aşchiere, prelucrarea lemnului, confecţii textile, iar din 1974
s-a început şi şcolarizarea la învăţământul
profesional mecanic şi electric, unitatea fiind patronată de
întreprinderi de profil.
Tot în 1973,
Primăria comunei Peştişani a aprobat construcţia
unui nou local de şcoală generală cu două niveluri
şi 8 săli de clasă, în valoare de 1,5 milioane lei.
Propunerea este trimisă la Ministerul
Învăţământului pentru aprobare, însă, spre
surprinderea organelor judeţene, construcţia este
transformată în Grup şcolar individual, în valoare de 8,3
milioane lei, urmând a fi realizată prin autofinanţare din
fonduri locale şi de la unitatea tutelară, M.I.C.M.
Aceste transformări
s-au datorat domnului prof. univ. dr. Constantin Peştişanu
care lucra în Ministerul Învăţământului .
Din 1982, liceul a fost
patronat de I.M. Jilţ, cu meserii în domeniul minier. Primul
director al liceului teoretic a fost dl. prof. GHEORGHE
PEŞTIŞANU, un adevărat artizan al
învăţământului liceal din localitate.
Denumirea actuală
este de Grup Şcolar Tehnologic „Constantin Brâncuşi” –
Peştişani, şcolarizând elevi la
învăţământul liceal, profesional şi de ucenici.
De-a lungul timpului,
majoritatea profesorilor a fost din localitate, ori din zonele
învecinate, mulţi din aceştia provenind din rândul
absolvenţilor liceului.
În cei peste 85 de ani
de existenţă, şcoala de meserii şi liceul au
răspuns cerinţelor de educaţie, instruire şi
pregătire din N-V judeţului Gorj, în special din comunele:
Peştişani, Tismana, Padeş, Godineşti, Teleşti,
Cîlnic, Runcu, Arcani, Leleşti, Băleşti, etc. Au mai
fost şcolarizaţi şi elevi din judeţele Vâlcea,
Mehedinţi şi Vaslui.
Mulţi din absolvenţii
liceului au urmat cursuri universitare, o parte din aceştia
devenind personalităţi marcante în domeniile lor de
activitate, ocupând chiar funcţii de înaltă responsabilitate.
Baza materială a
liceului, compusă din : bibliotecă având aproximativ 30.000
de volume, - săli de clasă, 13 laboratoare şi cabinete,
12 ateliere - şcoală, sală de sport, teren de sport,
internat cu 150 locuri, cantină pentru 250 elevi, amplasată
pe o suprafaţă de circa 5 hectare, asigură
condiţiile necesare dezvoltării unui
învăţământ performant.
|
