SERAFIM DUICU
Un site al „Fundaţiei Tismana”. Concept şi
prelucrare, prof. Nicu N. Tomoniu.
Imaginile nu pot fi reproduse fără acordul
familiei şi al Fundaţiei
Tismana.
|
O SĂMÂNŢĂ RODITOARE
DIN PÂMÂNTUL TISMANEI: - SERAFIM DUICU - Se împlinesc în anul 2009, la 6 august, 71 de ani de la naşterea
la Tismana a istoricului literar Serafim Duicu, unul din marii patrioţi
ai neamului românesc cu obârşie în vatra milenară a Tismanei,
leagăn al neamului basarabilor întemeietori de Ţară
Românească. Tismana,
cu văile, munţii şi plaiurile ei nu fu numai un leagăn al
patrioţilor de ev mediu ce făcură din voivodatul lui Litovoi
un loc de adăpost, o zonă de protecţie a
băştinaşilor contra
hoardelor tătare şi maghiare. Ci ea fu unul din centrele vitejilor
geţi din linia sudică a Carpaţilor ce păstra, prin
păstorii satelor din munte, elementul autohton în faţa
latinizării romane din jurul castrelor Pinoasa-Vârţ de pe râul
Tismana şi Valea Perilor – Cătune de pe râul Motru. Arhetipul de muntean dârz
şi patriot răsări deci din negura vremii la Tismana iar
Serafim Duicu fu unul din vlăstarele lui, ce prinse
rădăcină peste munţi printre patrioţii Ardealului
aşa cum George Coşbuc veni, parcă în compensaţie, din
Transilvania la Vila Sfetea, pentru a semăna un arbore de românism
ardelean pe Valea „Tismenii”. Nu întâmplător aceste
lucruri le-a legat Dumnezeu aici la Tismana, pentru că
învăţătorul Nicola Chiţiba, finul lui George Sfetea, fu
şi dascălul lui Serafim. Iar când dascălul şi Elena
Coşbuc aleseseră pentru frontispiciul noului corp al şcolii
primare din Tismana îndemnurile lui Spiru Haret „Luminează-te şi
vei fi!”, „Voeşte şi vei putea!” , scrise cu litere mari în relief,
Serafim Duicu fu unul din aceia care cu siguranţă că le citi
şi le desluşi înţelesul. Şi nu fu singurul căci
mulţi din cei care astăzi fac onoarea Tismanei, îşi amintesc
cum exigentul învăţător şi director Chiţiba, îi
scotea de ureche în curtea şcolii când „se lăsau pe tânjeală
de carte” pentru a citi de acolo sfaturile lui Spiru Haret. Aşa se făcea
şcoală atunci, mai cu plăcere lăuntrică, mai cu
impuls de afară şi nu-i fu deloc silă de carte lui Serafim
Duicu de îndată ce el însuşi se hotărî să se facă
învăţător. Fu remarcat însă la Şcoala Normală
de la Târgu-Jiu de profesorul de limba română C. Gorun, care-l
îndemnă să se dedice literaturii. Ştia pe dinafară
încă de la Tismana poeziile clasicilor, temele sale dezvăluiau un
talent nativ spre meticulos, spre scrierea de rigoare documentară iar
culesul de poezii şi povestiri de natură folclorică deveni o
cutumă plăcută pentru el. Dar până la apariţia
primei sale culegeri de folclor poetic din judeţul Mureş, în
colaborare cu Lazăr Lădariu, „Mureş pe marginea ta”, vor mai trece ani mulţi de trudă
pentru afirmarea sa deplină. Să observăm că, făcând
Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” la
Cluj, aceasta asigura forţa de muncă în primul rând în
Transilvania. Prin repartiţia sa ca „profesor la Centrul Şcolar
Forestier Blaj, judeţul Alba”, el
plonjase în plin necunoscut, într-un teritoriu cu obiceiuri puţin
deosebite de cele olteneşti şi în care era singur, trebuind să
acceadă ierarhic pe treptele societăţii, fără pile,
fără sfătuitori apropiaţi şi fără
experienţă de viaţă. Să-i
urmărim destinul citind articolul editorial despre Serafim Duicu . Autor articole, prof.
Nicu N. Tomoniu, manager
revista „Semănătorul”
|
|
ZĂVOIUL CEL MARE AL RÂULUI
TISMANA - Aduceri aminte de prin anii
1940-1950 - Pentru toţi cei care ne-am petrecut verile prin
Zăvoiul Duiculeştilor, ne aducem aminte cu nostalgie că acel
colţ mirific de Tismana însemna cel mai mare loc de joacă şi
scaldă pentru copii, cel mai propice loc pentru înălbitul pânzei
şi spălarea rufelor dar şi cel mai răcoros şi
plăcut loc pentru hora de duminică a satului sau pentru bâlciurile
de peste an, cu excepţia Sântămăriei Mari care se ţinea,
din vremuri necuprinse cu mintea, lângă mânăstirea Tismana, Parcă întreg satul
se muta vara acolo. Pentru că pe partea stângă a râului ce
înconjura zăvoiul, era „linia” satului propriu zis. Pe partea lui
dreaptă, la nord, era Mahalaua iar spre sud, dincolo de casele
duiculeştilor şi peste
drumul spre satul Pocruia, locuiau Ungurenii. În zăvoi, de-a
lungul zilei, totul se perinda ca într-un adevărat ritual. De
dimineaţă spălau femeile, apa râului fiind limpede iar copii
în luncă cu vacile la păscut. La prânz, preţ de câteva ore,
zăvoiul era ocupat cu „dracii de copii” care soseau aici
dezbrăcându-se din fugă, săreau unde era apa râului mai
adâncă, apoi zburdau în pielea goală prin tot zăvoiul. Spre seară,
bărbaţii ieşeau la pescuit sau pentru spălat de praful
zilei. Pentru că ei,
gospodari ai satului, fără noimă şi cât era ziua de
lungă, soseau aici cu carele pline de lemne, parcă la întrecere cu
carele umplute de saci cu boabe de
porumb sau de grâu. Gaterul şi moara lui
Bărbulescu erau frontiera dintre mahala şi zăvoi iar morar,
gaterist, dulgher şi tâmplar era Serafim Duicu tatăl scriitorului,
ajutat uneori de soţia sa Lenica, casa lor fiind la o aruncătură
de băţ. Ehei, erau multe treburi de făcut, ba trebuia să
te mai ţii şi la dracii de ţigănuşi care se
scăldau în iazul morii, oricând în pericol de a aluneca spre ciuturi. Odată, Serafim (foto-sus) se hotărî să
facă pe durul: - Bă! Ia
plecaţi de aici, că-mi plecară toate broaştele din iaz.
Vă dau pe mâna poliţiei! Bieţii
ţigănuşi o sfecliră! De unde să mai aducă ei
broaştele înapoi ca să nu-i salte poliţia? Plecară pe râu
la vânat iar Ion Motorga, al mai mare dintre ei, le adună într-o
oală mare. Pe înserat, cu oala plină, se
înfăţişă mândru în
faţa lui Serafim şi Lenica: - Nea Sarafine, adusei
broaştele înapoi! Să te ţii de
ţipete când desfăcu Motorga oala! Săriră broaştele
în toate părţile, ca diavolii prin iad, de scăpă
ţiganul din mână până şi oala. Multe întâmplări se
mai petreceau şi în zăvoiul acela!
Pe vremea când pe lângă iazul morii trecea trenuleţul
forestier CFF, Weinbergher, un evreu, şef pe la gară, aruncă
din tren în zăvoi câteva lemne potrivite pentru porţile de fotbal
şi aşa luă fiinţă primul teren de fotbal al Tismanei
în zăvoiul de la Duiculeşti. Dar ţi-ai găsit
ca să joci fotbal! Evreul, cam burtos de felul lui, îşi punea
pălăria sus pe colţul barei şi un milion de lei la
piciorul barei. Cine dărâma pălăria de la punctul de 11 metri lua milionul. Dar dacă
trăgea şi nu o da jos, da trăgătorul 100 000 de lei
evreului. Până când, într-o zi, nu se ştie de către
cine şi nici cum, îi furară pălăria evreului.
Credeţi că şi-a mai cumpărat alta? - N-am nici un
gheşeft, se văită ovreiul. Pălăria face mai mult
decât câştig eu la pariuri. Aceasta era Tismana lui
Serafim Duicu înainte de a pleca el să se facă scriitor şi om
mare în Ardeal. |
Vedeţi secvenţe
video de la Sfântamaria Mare www.youtube.com/festivaltismana
Alte video: www.youtube.com/tismanainfo
* www.youtube.com/fundatiatismana
Calendar
azi:
Cititi ZIARELE de astazi: Clic
aici
Cum
va fi vremea: Meteo PADES
Programele posturilor TV: Clic aici
Cursurile principalelor
valute: Clic aici
Ultimele
rezultate de la Loteria Romana: Clic aici